Tarhonul (Artemisia dracunculus L.), cunoscut și sub numele de estragon sau iarba dragonului, este o plantă perenă aromată, prețuită atât în bucătării, cât și în cabinetele de medicamente tradiționale. Renumit pentru aroma și gustul său distinctiv, această plantă adaugă o notă aparte multor feluri de mâncare, oferind în același timp o gamă largă de beneficii pentru sănătate.
1. Utilizări culinare ale tarhonului
Datorită gustului său, tarhonul francez este preferat în bucătărie, câștigându-și reputația de „rege al ierburilor” în unele bucătării europene. Este un condiment folosit la preparatele din carne, pește și legume, conferind o aromă subtilă, dar complexă, sosurilor și tocănițelor.
2. Beneficiile nutriționale ale tarhonului
Atunci când ne gândim la plante medicinale și nutriție, este important să ne amintim că plantele medicinale precum tarhonul sunt de obicei consumate în cantități mici. S-ar putea să nu consumați tarhon în aceeași cantitate ca o legumă, dar chiar și o mică cantitate din această plantă poate oferi nu doar aromă, ci și anumiți nutrienți și compuși benefici.
Tarhonul are un conținut foarte scăzut de calorii și carbohidrați. Mai exact, o linguriță de tarhon uscat are doar aproximativ 2 calorii. Aceasta înseamnă că poți folosi tarhon din belșug ca și condiment, fără să îți faci griji cu privire la adăugarea de calorii sau grăsimi.
În ciuda cantităților mici consumate de obicei, frunzele de tarhon conțin o varietate de vitamine și minerale care contribuie la profilul său nutrițional. De exemplu, tarhonul oferă anumiți micronutrienți precum manganul și fierul, ambele minerale esențiale pentru sănătate.
Manganul joacă un rol în sănătatea creierului și a metabolismului, în timp ce fierul este esențial pentru formarea globulelor roșii și transportul oxigenului în organism.
O lingură de tarhon uscat poate furniza un procent mic, dar notabil, din doza zilnică recomandată a acestor minerale (în procente de o singură cifră). De asemenea, conține calciu, magneziu și potasiu în cantități modeste.
Deși cantitățile absolute nu sunt mari, având în vedere porțiile mici, utilizarea regulată a plantelor medicinale poate îmbunătăți cumulativ calitatea micronutrienților din dietă.
Tarhonul este, de asemenea, cunoscut pentru conținutul său de vitamine, inclusiv vitamina C și unii precursori ai vitaminei A, în special atunci când este proaspăt. Vitamina C este un antioxidant care susține sistemul imunitar și sănătatea pielii. Cu toate acestea, reține că o mare parte din vitamina C din tarhon se poate pierde atunci când planta este uscată sau gătită, deoarece această vitamină este sensibilă la căldură și la procesele de uscare.
Tarhonul proaspăt, adăugat la sfârșitul gătitului sau utilizat în preparate crude, ar păstra mai mulți dintre acești nutrienți.
Probabil mai importante decât vitaminele și mineralele de bază sunt compușii bioactivi din tarhon. Din punct de vedere nutrițional, valoarea tarhonului constă în fitochimicalele sale – cum ar fi flavonoidele, acizii fenolici și cumarinele – care nu apar pe o etichetă nutrițională standard, dar au efecte de susține a sănătății. Prezența unor astfel de fitochimicale înseamnă că adăugarea tarhonului în preparatele gătite poate stimula capacitatea antioxidantă a mesei tale. În esență, îți condimentezi mâncarea cu plantă care poate ajuta la combaterea radicalilor liberi, contribuind potențial la reducerea inflamației și la un risc redus de boli cronice pe termen lung.
Acesta este unul dintre motivele pentru care dietele bogate în ierburi și condimente sunt adesea considerate sănătoase – acestea cresc aportul general de compuși vegetali benefici într-un mod aromat.
Un alt beneficiu nutrițional indirect al tarhonului este că poate îmbunătăți aroma preparatele culinare fără a fi nevoie de exces de sare, zahăr sau grăsimi. De exemplu, dulceața naturală ușoară a tarhonului și nota de lemn-dulce pot înlocui sare suplimentară într-un sos, contribuind la reducerea aportului de sodiu. Deși aceasta este mai mult o strategie culinară decât o contribuție nutrițională, subliniază modul în care ierburile pot face ca alimentația sănătoasă să fie mai plăcută, susținând obiceiuri alimentare mai bune.
Pe scurt, deși s-ar putea să folosiți doar un vârf sau două de cuțit, tarhonul oferă valoare nutritivă sub formă de vitamine, minerale și antioxidanți vegetali puternici. Nu va înlocui o porție de legume, dar cu siguranță poate suplimenta dieta cu oligonutrienți și compuși sănătoși.
3. Proprietățile terapeutice ale tarhonului
a. Tarhonul, de ajutor în indigestie și balonare
Tarhonul are o lungă istorie ca plantă medicinală. În medicina tradițională asiatică – de exemplu, în Iran, Pakistan și India – tarhonul era folosit pentru a susține sănătatea digestivă și a ameliora durerea. Era administrat în mod obișnuit pentru tulburări de stomac și intestine, reflectând reputata sa capacitate de a ușura disconfortul digestiv și de a stimula pofta de mâncare.
Se spunea, de altfel, că tarhonul ameliorează dispepsia (indigestia) și balonarea și chiar servește ca laxativ ușor pentru a menține tranzitul intestinal normal. Preparatele din plante cu tarhon erau folosite și ca stimulent al poftei de mâncare și remediu pentru digestia deficitară, o utilizare care persistă în medicina populară până în zilele noastre.
b. Tarhonul induce somnul
Utilizările tradiționale ale tarhonului nu se limitau la tractul digestiv. Și-a câștigat reputația de analgezic și relaxant natural. De exemplu, tarhonul era folosit ca analgezic (antidolorific) și sedativ („hipnotic”) pentru a susține somnul.
Persoanele care sufereau de dureri de dinți sau dureri minore mestecau frunze de tarhon sau foloseau remedii infuzate cu tarhon pentru ameliorare, datorită efectului ușor de amorțeală al plantei.
În ultimele două decenii, tarhonul a făcut obiectul unor studii fitochimice și farmacologice, iar descoperirile sunt impresionante. Studiile farmacologice confirmă faptul că tarhonul posedă proprietăți antiinflamatorii și analgezice notabile, ceea ce se aliniază cu utilizarea sa veche pentru tratarea durerii și inflamației.
Cu alte cuvinte, compușii din tarhon pot reduce inflamația și pot acționa ca analgezice ușoare, ceea ce susține de ce tarhonul a fost eficient în remediile populare pentru dureri și leziuni. Aceste studii atribuie adesea efectele antiinflamatorii ale tarhonului conținutului său bogat de compuși bioactivi, cum ar fi flavonoidele și cumarinele, care ajută la modularea căilor inflamatorii ale organismului1.
c. Tarhonul ameliorează durerile menstruale și calmează nervii
În plus, femeile beau în mod tradițional ceai de tarhon pentru a ameliora crampele menstruale, valorificând proprietățile sale antispasmodice blânde (capacitatea de a ameliora spasmele musculare). Se credea chiar că tarhonul ajută în anumite afecțiuni nervoase; ca antiepileptic ușor, era folosit în practica populară pentru a calma nervii și a combate convulsiile.
Mai mult, reducerea febrei și a inflamației era o altă aplicație populară – cataplasmele sau tonicele cu tarhon erau administrate pentru a reduce temperaturile ridicate și pentru a calma afecțiunile inflamatorii din organism.
d. Tarhonul era utilizat ca remediu pentru paraziții intestinali
Utilizarea sa ca remediu pentru helmintiază (paraziți intestinali) este, de asemenea, consemnată în medicina naturistă, sugerând că tarhonul ar fi putut fi apreciat pentru efectele antiparazitare.
e. Tarhonul reduce riscul de boli cronice
Tarhonul se impune, de asemenea, ca o plantă antioxidantă puternică. Antioxidanții sunt substanțe care protejează celulele de stresul oxidativ și de daune prin neutralizarea radicalilor liberi. Extractele de tarhon au demonstrat o activitate antioxidantă puternică în testele de laborator.
Această capacitate antioxidantă se datorează probabil compușilor fenolici (cum ar fi acizii fenolici și flavonoizii) prezenți în frunzele de tarhon.
Prin protejarea celulelor de daunele provocate de radicalii liberi, acești compuși pot ajuta la reducerea riscului de boli cronice și pot susține sănătatea generală. De fapt, studiile moderne sugerează că efectele antioxidante și antiinflamatorii ale tarhonului ar putea avea beneficii ulterioare pentru sănătatea inimii și a metabolismului, deși sunt necesare mai multe cercetări la oameni.
f. Tarhonul ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge
O altă arie interesantă de cercetare este rolul tarhonului în sănătatea metabolică și endocrină. Studiile au observat că extractele de tarhon pot avea un efect hipoglicemiant, ceea ce înseamnă că ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge.
Această proprietate a fost observată atât în experimente pe animale, cât și în unele studii pe oameni, unde tarhonul (în special soiul de tarhon rusesc) a îmbunătățit sensibilitatea la insulină și metabolismul glucozei. Astfel de descoperiri sugerează că tarhonul ar putea fi o plantă utilă pentru gestionarea diabetului de tip 2 sau a prediabetului, deși nu înlocuiește tratamentul medical. Aceleași investigații au descoperit un posibil efect de reglare a tiroidei, sugerând că compușii din tarhon ar putea influența nivelurile sau activitatea hormonilor tiroidieni.
Cu toate acestea, aceste descoperiri sunt preliminare și necesită o validare clinică suplimentară.
g. Tarhonul are efecte antibacteriene împotriva Staphylococcus aureus
Cercetările de laborator au arătat că uleiul esențial și extractele de tarhon pot inhiba un spectru larg de microbi patogeni. De exemplu, tarhonul a demonstrat efecte antibacteriene împotriva bacteriilor comune transmise prin alimente, cum ar fi Staphylococcus aureus, Listeria monocytogenes, Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa și altele2.
Mai mult decât atât, are chiar și activitate împotriva Helicobacter pylori, bacteria asociată cu ulcerele peptice și gastrita. Aceste efecte antimicrobiene susțin utilizarea tradițională a tarhonului pentru conservarea alimentelor și tratarea infecțiilor. De fapt, un studiu recent a confirmat că adăugarea uleiului esențial de tarhon în peliculele de ambalare a alimentelor comestibile a inhibat creșterea bacteriană, sugerând un rol viitor al tarhonului în tehnologiile naturale de conservare a alimentelor.
h. Tarhonul apară organismul de infecții
Activitățile antifungice și antiparazitare ale tarhonului au fost, de asemenea, documentate, inclusiv eficacitatea împotriva anumitor ciuperci și protozoare care pot provoca boli.
Colectiv, aceste proprietăți poziționează tarhonul ca un agent antimicrobian natural, potențial util pentru îmbunătățirea siguranței alimentare și susținerea apărării organismului împotriva infecțiilor. În plus, cercetările indică potențialul tarhonului în alte domenii ale sănătății. Unele studii asupra extractelor de tarhon indică activitate anticancerigenă (antitumorală), în care compușii din plantă încetinesc creșterea celulelor canceroase în eprubete sau modele animale. De asemenea, au fost observate efectele imunomodulatoare ale tarhonului – ceea ce înseamnă că poate modula sistemul imunitar – ceea ce ar putea avea implicații pentru afecțiunile inflamatorii și autoimune. Mai mult, s-a raportat că tarhonul are efecte hepatoprotectoare, ajutând la protejarea ficatului de daune
Deși aceste descoperiri sunt promițătoare, ele sunt în mare parte preclinice. Sunt necesare studii clinice riguroase pentru a confirma beneficiile acestui condiment la om.
4. Ce efecte secundare poate să aibă tarhonul
Este important de menționat că, deși tarhonul oferă multe beneficii, acesta trebuie utilizat cu moderație. Uleiul esențial de tarhon conține un compus numit estragol, care în doze foarte mari a fost asociat cu riscuri pentru sănătate în studiile pe animale (inclusiv potențiale efecte cancerigene).
Cu toate acestea, cantitățile de estragol pe care le-ar consuma cineva prin utilizarea culinară normală a tarhonului sunt extrem de mici, iar agențiile de reglementare precum Agenţia Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (FDA) din Statele Unite ale Americii (SUA) consideră tarhonul sigur ca ingredient alimentar.
Ca în cazul oricărei plante medicinale, utilizarea cu precauție este esențială – tarhonul ca și condiment sau ceai este în general considerat sigur pentru majoritatea oamenilor, dar extractele concentrate sau suplimentele de uleiuri esențiale ar trebui abordate cu prudență și, în mod ideal, sub îndrumarea unui profesionist.
