1. Acasa
2. Utile
3. Index plante medicinale
4. ANGELICA

ANGELICA

Planta erbacee din familia Apiaceae, angelica (Angelica archangelica) mai este cunoscuta popular sub numele de anghelica, antonica, angelica, bucinis, cucuta mare, iarba celor sapte ingeri. Este intalnita mai ales in regiunile montane si subalpine, preferand locurile umede si stancoase, in special in preajma raurilor, atinge dimensiuni de pana la 3 metri si are o tulpina inalta cu striatii fine, frunze lungi, de 60-90 cm si flori alb-verzui. 

Cunoscuta inca din secolul X pentru proprietatile sale aromatice si terapeutice, angelica a devenit foarte populara in peninsula Scandinava in secolul XII, mai ales in randul populatiei sami, care o folosea ca pe un leac samanic sau pentru a da aroma laptelui de ren. Mai tarziu, in Europa a fost folosita pentru a aroma lichiorurile, gemul, pestele si chiar omletele, aroma sa fiind comparata cu moscul sau ienuparul.

In medicina traditionala radacina de angelica era folosita pentru a vindeca ranile provocate de animalele turbate sau veninoase, impotriva febrei si infectiilor, pentru tratarea diverselor boli respiratorii, ale sistemului nervos, sistemului digestiv. Fructele sunt folosite in prepararea bauturilor alcoolice. In traditia populara i se atribuiau proprietati magice, considerandu-se ca atrage protectia ingerilor.

Radacina contine o serie de compusi activi precum taninuri, substante glucinice, acizi grasi, acid angelic, cafeic, clorogenic, fumaric, oxalic, dar si ulei esential in care se regasesc angelicina, bergapten, principii cumarinice, imperatorina.

Indicatii terapeutice

Preparatele obtinute din angelica au proprietati tonice, stimulente, digestive si carminative.

Curele cu angelica sunt eficiente in starile de depresie, astenie, probleme de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii; datorita substantelor care intra in compozitia sa, angelica detensioneaza, relaxeaza si elimina starile de blocaj. Pentru tratament sunt recomandate tinctura si pulberea de angelica, acestea fiind mai concentrate fata de ceaiuri.

Angelica actioneaza ca stimulent si tonic, iar prin stimularea secretiei de sucuri gastrice imbunatateste digestia si ajuta la refacerea tesuturilor afectate, fiind utilizata in probleme digestive precum stimularea poftei de mancare, anorexie, meteorism, indigestie, colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida.

Ceaiul de angelica intareste si regenereaza organismul datorita acidului cafeic, cu rol imunostimulator. Este eficient in viroze, epidemii de gripa, tuse, bronsita.

 Sucul extras din frunzele de angelica este indicat in tratarea eczemelor si iritatiilor pielii.

Pentru a detoxifia organismul de excesul de alcool, tutun, intoxicatie cu plumb, se prepara un amestec din radacina de angelica, radacina de gentiana si sunatoare (cate 30 grame din fiecare), coaja de crusin si pelin (cate 20 grame din fiecare); se foloseste o lingurita de ceai la o cana de apa clocotita, se lasa la infuzat 1 minut si se consuma o jumatate de cana dimineata si o jumatate seara, inainte de culcare.

Angelica stimuleaza producerea naturala de hormoni, este indicata in tulburari hormonale la femei,  reglarea menstruatiei si inlatura efectele neplacute ale sindromului premenstrual.  Pentru eficienta maxima se consuma zilnic o jumatate lingurita pulbere de angelica si o jumatate lingurita pulbere de flori si seminte de telina. Cura dureaza de obicei 2-3 luni, perioada in care se consuma in special vegetale si putine lactate.

Baile cu efect antireumatic se obtin prin adaugarea in cada de baie a unui decoct obtinut din 100-200 grame radacina de angelica fierte in 3 litri de apa.

Mastile cu pulbere de angelica sunt indicate pentru tenul gras, seboreic. Pulberea se amesteca cu apa pana devine o pasta si se lasa sa actioneze pe ten 30 de minute apoi se inlatura cu apa calda (daca se aplica pe un ten sensibil se poate pune si putin musetel).

Mod de utilizare

Macerat de angelica

- intr-un litru de apa se pun seara la macerat 2 linguri de pulbere de angelica iar a doua zi dimineata se filtreaza. Se beau cate 4 cani de macerat pe zi.

Tinctura de angelica

- 1oo grame pulbere de angelica, 250 ml apa si 250 ml alcool de 90 de grade se lasa la macerat timp de 7 zile intr-un borcan infiletat, apoi se filtreaza intr-un tifon si se pastreaza in sticle, la loc intunecos.

Pulberea de angelica

- din radacini uscate sau amestec de racadini, frunze si seminte. Ingredientele se macina cu rasnita electrica sau se zdrobesc in piua iar pulberea rezultata se cerne prin sita si se foloseste maxim 2 saptamani.

Infuzie de radacina de angelica

- se folosesc 30 grame de radacini uscate la 1 litru de apa clocotita. Se fierbe inca 5 minute, se ia de pe foc si se lasa 15 minute acoperit, se beau 2-3 cani de ceai pe zi.

Decoct din radacina de angelica

- se folosesc 10 grame de radacini la 200 ml apa, se fierb 5 minute si se lasa la infuzat 15 minute acoperit, dupa care se strecoara si se consuma.

Vin de angelica

- 30 grame radacini de angelica se pun la macerat in 600-700 ml vin alb, timp de 4 zile, intr-o sticla inchisa,  la loc cald (se pot adauga cardamon si coriandru). Se strecoara si se consuma 1-2 pahare pe zi (este benefic mai ales in probleme digestive).

Precautii

Este foarte important sa respectam dozele recomandate de specialist atunci cand folosim ulei esential de angelica, deoarece in doze mari are o actiune inhibitoare, putand duce chiar la pierderea luciditatii.

Produsele pe baza de angelica sunt contraindicate femeilor insarcinate si persoanelor care sufera de diabet.