CRUSIN
Crusinul (Frangula alnus) este un arbust din familia Rhamnaceae, care atinge inaltimea de 3-6 metri, uneori crescand pana la 7 metri, si este raspandit in special in Europa, vestul Asiei si nordul Africii, preferand zonele umede impadurite; in America de Nord a fost introdus abia spre sfarsitul secolului al XVIII-lea. Este cunoscut si ca lemn cainesc, salbis, patachina, crasici. Scoarta este lucioasa si de culoare maro-cenusie la exterior si galbuie la interior.
Planta era cunoscuta in Grecia antica, aparand in scrierile medicului Galenus, in secolul II. Pe langa proprietatile sale terapeutice, se credea ca aceasta protejeaza impotriva vrajilor, otravurilor si demonilor.
Se foloseste in scop medicinal in special scoarta de crusin, cu un continut ridicat de glicozide antrachinonice (3-7%), ce au efect laxativ. Scoarta proaspata are efect purgativ mult prea puternic, de aceea se recomanda uscarea acesteia cu un an inainte de a fi folosita. Alte substante continute de coaja de crusin sunt saponine, mucilagii, alcaloizi peptidici, rasini, sitosterol, taninuri, saruri minerale, principii amare. Are efect laxativ sau purgativ in functie de doza administrata, actiunea laxativa se instaleaza de obicei la 8-10 ore de la administrare, prin iritarea mucoasei intestinale; daca se depaseste doza de 4 grame pe zi apare efectul purgativ.
Scoarta de crusin este utilizata in special in tratarea constipatiei si a disfunctiilor hepatobiliare, avand efect colagog, marind secretia bilei. Decoctul de crusin aplicat pe gingie amelioreazagingivita iar aplicat pe scalp ajuta la inlaturarea paduchilor.
Crusinul este indicat si impotriva viermilor intestinali, dupa administrarea medicatiei antihelmintice.
Pentru prepararea decoctului se adauga o 1 lingurita coaja de crusin peste o cana cu apa clocotita, se fierbe 15 minute apoi se acopera 15-20 de minute.
Precautii:
Deoarece poate interactiona cu diverse medicamente, este indicat sa cereti sfatul unui specialist inainte de a consuma crusin.