1. Acasa
2. Terapii alternative
3. Apiterapia
4. Veninul de albine

Veninul de albine

Veninul de albine este produs de glandele albinelor lucratoare, cantitatea maxima atingand-o in jurul varstei de 15 zile, dupa care secretia glandelor incepe sa scada. Este un lichid dens si incolor, ce contine o serie de substante precum saruri minerale, acizi organici volatili, histamina, acid formic si clorhidric, substante cu efect antibiotic, metionina si cistina, niste aminoacizi care stimuleaza secretia de cortizon. De la 10000 de albine se obtin 1,5 grame de venin.

Veninul poate fi administrat direct de la albine, prin intepatura, sau prin injectii sau unguente care au in compozitie venin de albine.

Administrarea tratamentului se face indepartand acul de la albine cu o trusa de pensete speciale, aplicandu-se apoi pana la 20-30 de intepaturi pe suprafata cutanata a pacientului, in timp ce se descarca treptat venin de albine. O alta metoda consta in administrarea unei injectii ce contine solutie de venin de albine. In functie de afectiune, tratamentul poate dura intre cateva zile si cateva luni; in scleroza multipla primele rezultate pot sa apara si dupa sase luni de tratatament, desi exista cazuri in care rezultatele apar mai repede. Administrarea direct in zona afectata a corpului creste eficienta tratmentului si scade pericolul de intoxicare.

Exista remedii homeopate ce au la baza veninul de albine si sunt indicate in special in tratarea alergiilor si cresterea imunitatii.

Veninul se regaseste si in compozita cremelor cosmetice, datorita efectului de intinerire pe care il are asupra pielii prin imbunatatirea circulatiei si cresterea permeabilitatii vaselor capilare. De asemenea sunt utilizate unguente cu venin de albine pentru ameliorarea durerilor musculare, sciatice, dureri intercostale.

Indicatii:

Apiterapia cu venin de albine este eficienta in tratarea reumatismului, artritei, hipertensiunii, astmului bronsic.

Veninul de albine are un puternic efect antibacterian, fiind indicat in  Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Salmonella typhi, Escherischia coli. De asemenea inhiba cresterea fungilor si are rol antiinmflamator.

Are proprietati anticoagulante, stimuleaza circulatia si fluidifica sangele, fiind folosit cu succes in arterite si arteriopatii. Datorita actiunii sale antivirale, veninul de albine este utilizat in tratarea herpesului; de asemenea amelioreaza starea pacientilor care sufera de scleroza multipla. Conform unor studii recente, melitina, o substanta care se gaseste in veninul de albine, ar ajuta la distrugerea virusului HIV. Melitina, unul dintre cei mai puternici agenti inflamatori cunoscuti, degajeaza histamina si serotonina, scade presiunea sanguina si ritmul respirator si produce contractia muschilor netezi.

Veninul de albine este eficient in tratarea afectiunilor sistemului nervos: insomnii, nevroze, cefalee, depresii. Este folosit si ca metoda terapeutica in afectiuni ale coloanei: spondiloze, discopatii, sindromul spastis paravertebral, sindromul isciaticus, dorsalgii, lombalgii.

Datorita faptului ca stimuleaza producerea de cortizon, veninul de albine este indicat in tratarea afectiunilor reumatice, mai ales artrite, iar in combinatie cu alte metode terapeutice da rezultate in tromboflebita, endarterita, poliartrite infectioase nespecifice si spondilartroze deformate, ulcere trofice, fistule, guta, astm bronsic, boli oculare precum irita si iridocilita.

Veninul de albine are actiune cicatrizanta si regeneranta, fiind folosit in tratarea acneei, a ranilor ranilor si a cicatricilor provenite in urma unor interventii chirurgicale, netezind tesutul si ajutand la recapatarea culorii.

Precautii:

Se recomanda inceperea tratamentului cu venin de albine sub supravegherea medicilor reumatologi si cardiologi, specializati in apiterapie.

Terapia cu venin de albine este contraindicata in sarcina, alergie la venin de albine, diabet, infarct miocardic, endocardite si miocardite, boli de ficat si pancreas, tuberculoza, sifilis, epilepsie, encefalite.